Povestea figurinelor noastre

Atunci cand imi invat copiii, imi place mult sa am la dispozitie materiale pe care sa le poata atinge.  De multe ori, cand citeam anumite carti, cel mare, D. imi spunea : “cat de frumos ar fi sa ne putem juca cu personajele din carte! Mami, ce-ar fi sa modelam si noi niste figurine? “

La inceput, mai timid, am modelat diferite figurine din aluat. Erau grozave pentru joaca noastra, dar in timp, daca erau lasate la umezeala se inmuiau si trebuia sa le aruncam.

Am modelat apoi figurine din plastilina usoara Amos. Imi placea ca puteai sa redai diferite detalii , dar si acestea se rupeau destul de usor.

De la Camelia, o prietena draga, cu un blog de parenting minunat,  am aflat despre argila polimerica…si cum tot le incercasem pe toate….mi-am spus ca trebuie sa incerc si aceasta pasta 🙂.

Prima figurină făcută din pasta Fimo a fost celebrul spiriduş Pixi . Mi-a fost atât de drag. As vrea sa vedeti şi o poză: figurina nu e finisată, are multe amprente, mici zgârieturi ,  dar îmi este foarte dragă – a fost  prima oară când am făcut o figurină care semăna cu un personaj din poveste.

Au urmat apoi prietenele lui din pădure. Şi dupa aceea, multe, multe alte personaje. Copiii mei îmi erau de mare ajutor; ei mi-au fost cei mai buni critici: dacă uitam vreo aripioară, vreun moţ la o căciuliţă, o dungă sau o fundiţă de pe o haină, erau gata acolo sa îmi atragă atentia că omit detalii importante!

Foarte dragi ne-au fost si compozitorii muzicali din minunatele carti ale Cristinei Andone : Povesti din Padurea Muzicala.

Vi-l prezint pe unul dintre ei, Bethoveen cel furtunos- tin minte cum a escaladat D. o gramada mare de lemne ( de fapt era o stanca) cu figurina in mana, pentru ca si acest compozitor era un aventurier si ii placea  sa se catere pe stanci. 🙂

Nu-l voi uita nici pe omuletul din lemn Pancinello , ce ne-a insotit  atunci cand am citit minunatele carti scrise de Max Lucado. Este una dintre creatiile mele cele mai iubite.

Si nu pot uita uimirea de pe fetele micutilor mei cand au zarit dimineata, in gradina, intr-o cutie de bomboane zece batranele mici cat degetelele lor de la manute. Era Ziua bunelor maniere.

Poate ca va intrebati: ce importanta au aceste figurine?  De ce ar fi copiii atrasi sa se joace sau sa inteleaga mai bine o poveste cu ajutorul lor?

Când le  povestesc  copiilor o carte, ţinând si o figurina  în mână , pe mine nu ma mai vad : sunt doar o voce doar o  – se uita doar la imaginile din carte şi la micuţa figurina ce prinde viaţa în mâinile mele.

Când veţi închide cartea şi cel mic va rămâne cu figurina din poveste, el va continua să vorbească cu ea; va inventa el singur o poveste, îi va spune lucruri secrete. Eu i-am învăţat pe ai mei copilaşi să aibă grijă, să preţuiască ceea ce creez pentru ei; poate că o figurină din argilă nu este la fel de rezistentă ca una făcută în fabrică, dar pentru ai mei sunt unice, poartă în ele dragostea mea pentru ei in fiecare detaliu modelat.

Nu m-am oprit doar la figurine , am modelat , in timp, si cadouri speciale pentru prieteni dragi: bomboniere, brose , tablouri de familie, oglinjoare decorate si multe altele. Pe taote le veti descoperi daca le veti cauta cu rabdare si atentie in sectiunea Categorii din partea dreapta a blogului .

 

 

2 gânduri despre „Povestea figurinelor noastre

  1. Pingback: Darul din Calendarul de Advent – Ziua 16 | ursuleți năzdrăvani

  2. Pingback: Darul din Calendarul de Advent- ziua 23 | ursuleți năzdrăvani

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s